Suntem.

Suntem …

Suntem pietoni ai aerului… şi totuşi îl omorâm.
Suntem drogaţi  de sentimente … şi totuşi nu le folosim.
Suntem  ruinaţi de orgoliu… şi totuşi nu cedăm.

а я придумаю свою весну… все будет так как я хочу… где мы с тобой идем так тихо не спеша,в твоей руке моя рука…


Bruxelles

Chiar vreu să vizitez acest oraş, într-un oarecare mod mă atrage.

P.s. Mulţumesc, Carolin, pt că mi-ai dat motive să scriu..  ; )

Dor?!…

– Ce faci?
– Mi-e dor…
– Şi cum e?
– Bine…
– Adică? Cum e bine? Doar „dorul” ucide … macină tot şi doare…
– Mie îmi crează plăcere…
– Plăcere?
-DA…
– Ce plăcere poare fi aia când îţi este dor şi realizezi că nu poţi opri senzaţia de „dor”?!
– Mie îmi place, îmi dă curajul să cred…
– Să crezi…?!
– DA…
-În cine?!?
-În mine…
– În tine?!!…
– DA…
– CUM?!…
– Am realizat cât de mult „te iubesc”…!…  -*

Întruchipare a „nimicului”

[…] obişnuiesc să pierd timpul în zadar doar creându-mi nişte aberaţii ( acum nu-mi vine cum să le zic) stupide, ireale. Da…, obişnuiesc şi supraveţuiesc cu ele, îmi emană energia necesară…
Da…, şi ştii cum sunt ele…. sunt aşa cum vreu, cum îmi doresc, cum cred eu că e bine…
Pierd ore, zile, săptămâni, luni, ani şi îmi place, le iubesc, doar eşti tu acolo…şi îmi place…
e lumea mea…, eu sunt autorul, tu fiind doar un personaj ( principal) al meu care pleacă şi vine din mine fără să vreu, doar ai lumea ta, eu nu sunt în ea, acolo eşti fără mine (poate e mai bine acolo)… dar mie îmi place şi în mine…acolo suntem doar noi, fără alţii şi e bine, îmi place, suntem lipsiţi de probleme, suntem liberi, şi e bine, îmi place…şi iubesc asta…
Sunt dependentă de astă lume şi de tine în ea…  dar cu toate astea eşti doar o „Întruchipare a nimicului” , dar te plac şi te iubesc pentru că eşti tu , eşti ceea ce-mi doresc, eşti ceea ce trăiesc, eşti parte din mine[…]

*****

…..zile „defecte”

Deja de câteva zile numai sunt eu, nu sunt cea* care eram sau cel puţin credeam că sunt. Dacă stau bine să mă gândesc, de vrio 4 zile mă simt singură, părăsită*, în ultimile 2 zile tac*, îmi vin în cap tot felu’ de ideii mediocre, banale, ireale, care nu vor fi niciodată poate …

Şi plus la asta….cu cine vorbeam atât de des, atât de mult, atât de profund, atât de plăcut numai vorbesc, poate din cauza vacanţei, din cauza timplui, orelor, circumstanţelor, da….. şi din cauza vârstei… Am  atâtea să-i spun – şi defapt nimic, Am atâtea să-i scriu-  dar nu pot, Am atâtea să-i vorbesc – dar nu mă aude, Am atâta nevoie – dar e departe. Şi oricum când o să vorbesc iar o să intervină ceva, ceva urgent (ca de obicei). Dar cert e că ştiu, cât de puţin măcar, s-a gândit :^ ^^^^
Nu pot spune că au fost reuşite aceste ultimi’  zile, ba din potrivă au fost tăcute, îngândurate, chiar triste (aş putea spune,  început de vacanţă, unii sunt în culmea fericirii….). dar cu toate asta, au fost clipe plăcute [ 22.21, 22.28] ……..mdaaa….

Previous Older Entries