Suntem.

Suntem …

Suntem pietoni ai aerului… şi totuşi îl omorâm.
Suntem drogaţi  de sentimente … şi totuşi nu le folosim.
Suntem  ruinaţi de orgoliu… şi totuşi nu cedăm.

…

а я придумаю свою весну… все будет так как я хочу… где мы с тобой идем так тихо не спеша,в твоей руке моя рука…

Bruxelles

Chiar vreu să vizitez acest oraş, într-un oarecare mod mă atrage.

P.s. Mulţumesc, Carolin, pt că mi-ai dat motive să scriu..  ; )

Dor?!…

– Ce faci?
– Mi-e dor…
– Şi cum e?
– Bine…
– Adică? Cum e bine? Doar „dorul” ucide … macină tot şi doare…
– Mie îmi crează plăcere…
– Plăcere?
-DA…
– Ce plăcere poare fi aia când îţi este dor şi realizezi că nu poţi opri senzaţia de „dor”?!
– Mie îmi place, îmi dă curajul să cred…
– Să crezi…?!
– DA…
-În cine?!?
-În mine…
– În tine?!!…
– DA…
– CUM?!…
– Am realizat cât de mult „te iubesc”…!…  -*

Întruchipare a „nimicului”

[…] obişnuiesc să pierd timpul în zadar doar creându-mi nişte aberaţii ( acum nu-mi vine cum să le zic) stupide, ireale. Da…, obişnuiesc şi supraveţuiesc cu ele, îmi emană energia necesară…
Da…, şi ştii cum sunt ele…. sunt aşa cum vreu, cum îmi doresc, cum cred eu că e bine…
Pierd ore, zile, săptămâni, luni, ani şi îmi place, le iubesc, doar eşti tu acolo…şi îmi place…
e lumea mea…, eu sunt autorul, tu fiind doar un personaj ( principal) al meu care pleacă şi vine din mine fără să vreu, doar ai lumea ta, eu nu sunt în ea, acolo eşti fără mine (poate e mai bine acolo)… dar mie îmi place şi în mine…acolo suntem doar noi, fără alţii şi e bine, îmi place, suntem lipsiţi de probleme, suntem liberi, şi e bine, îmi place…şi iubesc asta…
Sunt dependentă de astă lume şi de tine în ea…  dar cu toate astea eşti doar o „Întruchipare a nimicului” , dar te plac şi te iubesc pentru că eşti tu , eşti ceea ce-mi doresc, eşti ceea ce trăiesc, eşti parte din mine[…]

*****

…..zile „defecte”

Deja de câteva zile numai sunt eu, nu sunt cea* care eram sau cel puţin credeam că sunt. Dacă stau bine să mă gândesc, de vrio 4 zile mă simt singură, părăsită*, în ultimile 2 zile tac*, îmi vin în cap tot felu’ de ideii mediocre, banale, ireale, care nu vor fi niciodată poate …

Şi plus la asta….cu cine vorbeam atât de des, atât de mult, atât de profund, atât de plăcut numai vorbesc, poate din cauza vacanţei, din cauza timplui, orelor, circumstanţelor, da….. şi din cauza vârstei… Am  atâtea să-i spun – şi defapt nimic, Am atâtea să-i scriu-  dar nu pot, Am atâtea să-i vorbesc – dar nu mă aude, Am atâta nevoie – dar e departe. Şi oricum când o să vorbesc iar o să intervină ceva, ceva urgent (ca de obicei). Dar cert e că ştiu, cât de puţin măcar, s-a gândit :^ ^^^^
Nu pot spune că au fost reuşite aceste ultimi’  zile, ba din potrivă au fost tăcute, îngândurate, chiar triste (aş putea spune,  început de vacanţă, unii sunt în culmea fericirii….). dar cu toate asta, au fost clipe plăcute [ 22.21, 22.28] ……..mdaaa….

…..”pauză”

Ştii….. deja îmi este foarte greu să mă acomodez cu ideea că vine VARAAA…şi vor trebui să  plece toţi  unde şi pe unde…aş vrea ca măcar încă puţin să stea timpul în loc…. să mai pot profita de zilele de pînă acum, de zilele care se terminau în faţa calculatorului scriind  (chiar dacă de multe ori îmi îngheţau mîinele).

…..va fi aşa de lung timpul fără orele  pierdute nopţi întregi, fără convorbirile trecute  de  miezul nopţii…..

…..e  greu să te desparţi de ceea ce era o obişnuinţa deja, de ceea ce era normal…..e foarte greu

Dar  asta e…. va fi o „pauză” mult prea lungă, de câteva săptămâni, poate chiar luni, cu care va trebui să mă acomodez.

Cel puţin sper după „pauza” aceasta va fi  mult mai bine…. poate nu se vor schimba oamenii  (nici chiar eu).

P.S va fi totul OK, promit 😉
😛

…..pe invers…..

…..Hmm… joi ( deja e pe sfârşite)
De la o vreme ( în special săptămâna aceasta)  timpul „zboară” fără să vreau, se întîmplă  totul  „pe  invers”. Oamenii pe care îi ştiam nu mai sunt la fel, se schimbă pe zi ce trece, poate din cauza că se apropie vacanţa….poate….

…. Dimineaţă mă gândeam  ce zi e, şi mi-am dat seamă tocmai la şcoală că azi defapt e joi, dar nu e vineri….deci zilele „aleargă” tot mai repede prin minte…(totul „pe invers”) . Îmi vine câteodată să „fug” de tot…. dar cu asta oricum nu rezolv nimic, deci e mai bine aici…

Uneori mă gândesc de ce s-ar schimba oamenii, persoanele la care ţinem aşa de mult, persoanele cu care ne simţim aşa de bine, cu care vorbim mai „non-stop” necătând la faptul că e tîrziu sau avem o grămadă de treabă, dar…., există şi un mare, mare „DAR…”  Mereu intervine ceva, ceva care are „puterea” de a schimba lucrurile „pe invers” . Dar VIAŢA e frumoasă .))))

…..Uffff…..

,,,,,Eviţi să iubeşti,,,,,

Nu ştiu….te-ai inchis în tine
Parcă….parcă ţi-e frică de ceva
Uneori….uneori simt că….că ţi-e frică de iubirea mea

(Adela Popescu)

Tot mai mulţi oameni se ascund de realitate sau mai bine zis „fug” de ea…pentru a nu da „naştere” unor întrebări la care  le e  frică să răspundă afirmativ  sau poate*  nu doresc să greşească ( dar greşeala e că EVITĂ să IUBEASCĂ)….
Şi oricât de mult te cunost sincer nu ştiu ce vrei recunosc*.  Sunt cuvinte pe care le înţelegem diferit (poate că gândim multilateral) şi aceasta provoacă o stare de neânţelegere, care duce la o TĂCERE* profundă. Poate de  multe ori ocolim adevărul,  poate de multe ori ne comportăm  pentru  a provoca durere unul altuia, poate de multe  ori evităm anumite lucruri, cuvinte, Poate de mult prea multe ori  EVITĂM SĂ IUBIM,,,,,