.

Işi simţise pulsul accelerându-se şi picioarele moi. Palmele i se umeziseră. Iar în stomac nu avusese fluturi — ci lilieci.
… Dar mai era şi gura aceea. Gura aceea parcă sculptată care îi înmuia genunchii decu totul altceva decât nervozitate.
Şi părul întunecat ca noaptea — degetele ei voiau să se împleticească prin moliciunea lui.
Trupul acela zvelt, musculos, picioarele lungi… şi vocea. Vocea lui era cea care o făcuse ieri să ia hotărârea să fie al ei. Vocea lui fusese rece şi dispreţuitoare când îi vorbise, dar cu toate acestea ciudat de irezistibilă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: