… si ai promis !

… si ai promis ca nu mai plangi !
… si ai promis ca numai umpli perna cu lacrimi !
… si ai promis ca nu mai plangi in tacere !
… si ai promis ca nu te mai trezesti cu ochi inlacrimati !
… si ai promis ca noaptea o sa dormi !
… si ai promis ca nu o sa.ti mai pese !
… si ai promis ca ai grija de sufletul tau !
… si ai promis ca o sa te impaci cu gandul ca nu poate fi al tau !
… si ai promis ca nu.l mai tii cu forta !
… si ai promis ca ierti si apoi pleci !
… si ai promis ca nu mai spui nimic !
… si ai promis, ai promis !!!

cui îi pasă… nimănui

Știi…
cînd ai multe de spus și nu știi de unde s-au adunat atîtea,
și cînd te mai și gîndești dacă merită a fi spuse sau mai bine ar trebui îngropate la dracu în tine, și poți să și mori cu ele,
cînd taci și ai vrea ca toate să iasă deodată, și să scapi.
poți să și plîngi, să țipi,
oricum nu-i pasă nimănui,
poți să te duci să te dai cu capul de toți pereții,
cui îi pasă…
nimănui.

De unde, Doamne, atîtea încap, pînă  nu mai poți nici respira.
și ai vrea să le și arzi dacă s-ar putea,
dar nu, nu,
stai cu ele,
Stai…

Lasă…

                                                            Fericirea care nu durează, nu e fericire –  e un mizerabil stupefiant.

Lasă să curgă şiroaie,
Lasă  să ude pielea-ţi catifelată,
Lasă să-ţi ude şi bluza,
Lasă să-ţi inundeze tupul şi scaldăte în propriile-ţi dureri.

Şterge, şi iar lasă să curgă,
Să curgă, şi uită,
Lasă timpul să le vindece pe toate,
Lasă-te în grija lui,
Şi ai încredere în timp…

Cu toate că şi el te-a dezamăgit…
Va avea grijă…
Îţi va reda zîmbetul şi bucuriile,
Clipe de neuitat şi fericire.

Ai încredere… în timp

22.18

[08.05.2011 23:35:06] : atragerea
[08.05.2011 23:35:18] Λђkα: pe net
[08.05.2011 23:35:24] : ny de tine
[08.05.2011 23:35:29] Λђkα: la asta m-am gîndit şi eu
[08.05.2011 23:35:34] Λђkα: a nu de mine
[08.05.2011 23:35:54] : la ce teai gindit
[08.05.2011 23:36:04] : eta sudiba
[08.05.2011 23:36:17] Λђkα: eu îs plus sau minus
[08.05.2011 23:36:29] : ty esti sudiba

Ştii… nu există destin.
Există speranţe, cu care trăim.
Obişnuim  şi ne place, să ne amăgim zi de zi că e bine.
Spunem, dar nu credem nici în propriile cuvinte.
Da, spunem, şi cel puţin nici un sfert din cele spuse nu suntem în stare să le facem.
Rămân „cuvinte amintiri”, tipărite şi îmbibate cu lacrimi.
Asta nu contează, cu timpul se vor uita  toate cele spuse.

Nu  contează cît de mult ai făcut o persoană să sufere, contează  ce loc ai în sufletul acelei persoane, contează  să te ierte şi să continuie să aibă încredere. :I

… Hai să nu ne mai auto-mutilăm sufleteşte !!! …

Nuştiu… îmi doream să fie alt fel.
Mai liniştit. Mai pur. Mai frumos.
Fără dezamăgiri, minciuni şi iluzii.
Fără păreri de rău şi vise goale.

M-am săturat pînă peste cap să închid ochii şi să mă prefac că nu văd, nu ştiu, nu aud.
M-am săturat  să mint, să mă mint.
M-am săturat de zilele astea neînsemnate în care trebuie să zîmbeşti, aşa pentru o oarecare impresie.
M-am săturat  zi de zi să mă „împiedic” de tine  ca oarba şi nici o reacţie [nu ne ştim, evident (: ].
M-am săturat  de mine.
M-am săturat să-ţi cerşesc iubire, deparcă aş fi dependentă de tine.
M-am săturat de vise şi de speranţe făcute  cu ochii deschişi.
M-am săturat, uff, de miile de explicaţii primite fără  rost.
M-am săturat de miile de explicaţii pe care mi le dau, pentru a mai crede  în tine, şi pentru a te justifica proriei persoane, pentru cele făcute, şi… şi totul e în zadar, nu am găsit nici un răspuns la nici o întrebare pe care  de mii de ori mi-am pus’o.
M-am săturat să tac.
M-am săturat să îmi ascund propriile sentimente.
M-am săturat şi îmi e teamă.
M-am săturat.

mda…

(:

Ai fost primul, căruia ţi-a dăruit zîmbetul de fiecare dată, când te vedea. (:
Ai fost primul, căruia ia iertat şi pentru care a uitat tot, şi toate. (:
Ai fost primul, care ai strâns’o de mână şi s-a simţit fericită. (:
Ai fost primul, căruia şi-a dat  trupul în braţale tale, a crezut în tine. (:
Ai fost primul, atunci când îi era trist şi vesel. (:
Ai fost primul, căruia îi spunea  ce simte. (:
Ai fost primul, care ia-i spus „angel” (:
Ai fost primul, care ia-i prătruns cu adevărat privirea. (:
Ai fost primul, pentru care ar  fi făcut orice, doar ca să te ştie fericit, şi ar face’o şi acum, chiar cu preţul de a te pierde. (:
Ai fost primul, pentru care nu a dormit nopţile. (:
Ai fost primul, la care s-a gândit mereu. (:
Ai fost primul, cu care îşi dorea să stea o veşnicie şi nu s-ar fi săturat. (:
Ai fost primul,  cu care a privit cerul şi a văzut miile de stele. (:
Ai fost primul, care l-a simţiţ aproape. (:
Ai fost primul, căruia ia simţit inima. (:
Ai fost primul, care l-a iubit. (:

Bucură-te, ai fost primul şi vei rămâne, pentru că nimeni şi niciodată nu o va schimba, nu are cum. (:
Ai ştiut cum să-ţi laşi urme adânci în sufletul ei, care vor fi mereu prezente, orice s-ar întâmpla. (:

Ai fost primul (:

: )

Мне пора… в реальность.

: )

Nu voi ironiza şi nici nu voi visa,
nu voi trăi cu  absenţe,

: )

Nu  voi crea irealul
şi nu mă voi baricada în minciuni.

: )

Nu voi rămâne prinsă în trecut,
blocată într-o iluzie
pe care  s-o   numesc „poveste de iubire”.

: )

Nu voi crede şi nici iubi,
nu voi insista şi nici vorbi.

: )

Timpul va trece,
va şterge,  va uita,
va depozita.

: )

Va fi indiferenţă,
inocenţă.

: )

ZÂMBET VA FI : )

 

.

Если люди действительно любят друг друга,то им никто и ничто не помешает быть вместе.

15.04

Ploaia este o formă de precipitaţii atmosferice. Ploaia se formează când diferite picături de apă din nori cad pe suprafaţa Pamântului în formă lichidă. Nu toată ploaia ajunge în sol. Unele picături de apă se evaporă în timpul căderii şi nu mai ajung în pământ.

Şi atunci când  numai ştii ce vrei, şi nu mai ştii cine eşti, şi nu mai ştii cum să evadezi din propria fiinţă, care este călcată în picioare şi înjosită de cineva, care nici nu  ştie măcar ce gândeşti, ce simţi, ce iubeşti, ce îţi doreşti, de ce ai nevoie, care este îndifirent şi rece.

Atunci când simţi că te  îneci  în tine însuţi şi nici nu  ai cum scăpa, atunci cînd eşti stropită cu mii de gândure pe care nu ai cui să i le spui, exact atunci  cînd eşti udă de   sentimente şi pe care cineva ţi le transformă în iluzii, atunci cînd toate visele îţi sunt pătate şi amintirile îşi fac  loc în trup, şi te presează pe zi ce trece , tot mai mult, şi mai mult, atunci cînd zîmbetul apare doar pentru puţine întrebări,
exact atunci ce fel de ploaie e …?

„Ploaia” nu este alt ceva decât amintiri care  te sufocă,  se condensează tot mai mult şi mai mult,  care  mai apoi,  lasă valuri adînci, de păreri de rău şi regrete. Urme ce nu vor fi niciodată uitate, urme cu trecut, urme…

Da, şi dacă aş putea da timpul în ‘napoi, aş face’o, fără a mai ezita ceva. L-aş  da, şi  nu aş mai face nimic din ce am făcut pîn acum.    Aş  fi inocentă şi indifirentă.

Aş fi.. : I )


p.s.  Помни меня.
[я просто хочу почувствовать, что я тебе нужна]

P.S.s … but I.. I’m with you… : I

I’m fine…

.

Nu, nu faci decât să mă îndepărtezi de tine,
[ … : ) ]
şi asta crează indiferenţă..

deja simt că îmi acoperă toată dragostea,
ce ţi’o port pentru tine,

da, şi poate că e mai bine aşa.. : )

cel puţin indiferenţa provoacă îndepărtare
îmi va fi mai uşor să accept despărţirea difinitivă : I

p.s. Бойся того дня, когда я заговорю с тобой как ни в чем не бывало – отныне мне пофиг на тебя. Этого ты добился сам, а жаль..

Previous Older Entries