Nesimţire….. :S

Doamne …… câtă candoare aveau acele spuse şi câtă  credibilitate era prezentă în câteva litere.Şi cât de uşor putea scrie şi sincer la prima vedere. Şi cât de uşor a profitat de slăbiciunea-mi asupra-i fiinţă, de naivitatea-mi nevinovată…

Iar eu furată de un vis mult prea real, purtată de acele şoapte prea false, de gîndurile care se iveau  mai multe pe zi ce trece, de secundele tăcerii, de dependenţa persoanei „lui” … credeam mult prea uşor în tot ce spune, tot ce păreau a promite cuvintele tipărite atît de impecabil pe fonul alb al ecranului…

Problema e că  de fiecare dată îmi dau seama că nimic din ce cred nu va fi real… dar continui să am încredere cu toate că ştiu că nu trebuie… continui să  vorbesc, continui să îmi fie dor…da continui să iubesc… chiar dacă…dar oricum continui…[…].