…(((

А ты, наверное, и забыл, как обещал не делать мне больно…)))));;;

.

.

.

.

{ Te Iubesk foarte Tare tare tare tare tare tare tare tare
O sa te fak cea mai ferecita Ingerasu meu }

[ 11.11.2011, 22:19 ]

Iubirea=joc de cărţi

Într-o zi am jucat la cărţi “iubirea”... Am împărţit egal cărţile şi jocul a început… Am aruncat pe masă o zi,iar tu o clipă… şi am pierdut… Scot din cărţi“amintirea”,dar tu pui repede “uitarea” şi am mai pierdut o carte… Pun jos“întrebarea”,dar tu arunci “tăcerea”..şi ai mai câştigat o carte…
 Pun asul“te iubesc”,dar din priviri tu arunci asul “te-am iubit”… tristă,tăcută mă ridic pentru că am pierdut.. …dar… nu te bucura aşa de mult că intr-o zi si tu mă vei pierde pe mine… şi vei regreta…!!!!

(republicat)

(:

Ai fost primul, căruia ţi-a dăruit zîmbetul de fiecare dată, când te vedea. (:
Ai fost primul, căruia ia iertat şi pentru care a uitat tot, şi toate. (:
Ai fost primul, care ai strâns’o de mână şi s-a simţit fericită. (:
Ai fost primul, căruia şi-a dat  trupul în braţale tale, a crezut în tine. (:
Ai fost primul, atunci când îi era trist şi vesel. (:
Ai fost primul, căruia îi spunea  ce simte. (:
Ai fost primul, care ia-i spus „angel” (:
Ai fost primul, care ia-i prătruns cu adevărat privirea. (:
Ai fost primul, pentru care ar  fi făcut orice, doar ca să te ştie fericit, şi ar face’o şi acum, chiar cu preţul de a te pierde. (:
Ai fost primul, pentru care nu a dormit nopţile. (:
Ai fost primul, la care s-a gândit mereu. (:
Ai fost primul, cu care îşi dorea să stea o veşnicie şi nu s-ar fi săturat. (:
Ai fost primul,  cu care a privit cerul şi a văzut miile de stele. (:
Ai fost primul, care l-a simţiţ aproape. (:
Ai fost primul, căruia ia simţit inima. (:
Ai fost primul, care l-a iubit. (:

Bucură-te, ai fost primul şi vei rămâne, pentru că nimeni şi niciodată nu o va schimba, nu are cum. (:
Ai ştiut cum să-ţi laşi urme adânci în sufletul ei, care vor fi mereu prezente, orice s-ar întâmpla. (:

Ai fost primul (:

.

Şi acum simt absenţa acelei vechi atingeri fine. : I >.<

[16.12.2010 23:30:35] Λђkα: eşti nant
[16.12.2010 23:30:36] ___: eaca vezi
[16.12.2010 23:30:48] Λђkα: aha
[16.12.2010 23:32:03] ___: azi ai observat
[16.12.2010 23:32:08] Λђkα: da
[16.12.2010 23:33:38] ___: ce chiar asa de tare nant synt
[16.12.2010 23:34:44] Λђkα: destul de nant
[16.12.2010 23:34:50] ___: mda
[16.12.2010 23:36:01] Λђkα: cam aşa
[16.12.2010 23:36:06] ___: nui nimik o sa cresti si ty mai nanta
[16.12.2010 23:36:17] Λђkα: dadada
[16.12.2010 23:36:37] ___: tie iti trebu un prieten mai josyt kind o sal pupi sa nu te ridici in deegete
[16.12.2010 23:36:46] Λђkα: ei şii
[16.12.2010 23:37:00] ___: cee
[16.12.2010 23:37:01] Λђkα: prosta pe mine o să mă eie în braţă
[16.12.2010 23:37:05] Λђkα: 😛
[16.12.2010 23:37:13] ___: ahaa
[16.12.2010 23:37:32] Λђkα: asta el o să se aplece
[16.12.2010 23:37:37] Λђkα: 😀
[16.12.2010 23:37:43] Λђkα: nu eu o să mă ridic
[16.12.2010 23:37:47] Λђkα: 😛
[16.12.2010 23:37:52] ___: eii o sa sari si ty la pupe
[16.12.2010 23:38:08] Λђkα: a să vedem
[16.12.2010 23:38:19] ___: ahaa
[16.12.2010 23:38:48] ___: vezi deamu a sa vedem da acolo numa pe degete si o sa stai
[16.12.2010 23:39:14] Λђkα: nu te teme no să stau pe degete
[16.12.2010 23:39:23] ___: da cum
[16.12.2010 23:39:55] Λђkα: cum cum, a să trăies şi o să văd
[16.12.2010 23:40:02] ___: aaa
[16.12.2010 23:40:12] ___: as vrea sa vad prima data
[16.12.2010 23:40:34] Λђkα: o să am grijă să nu vezi
[16.12.2010 23:40:47 | Editat 23:40:55] Λђkα: da micitati nivredna
[16.12.2010 23:41:07] ___: da de ce asa sa ny vad
[16.12.2010 23:41:46] ___: cine stie poate si ey o sa fiu.Nu ka asa da inka a so simt
[16.12.2010 23:41:51] ___: 😛
[16.12.2010 23:41:53] ___: 🙂
[16.12.2010 23:42:30] Λђkα: aa
bună glumă
[16.12.2010 23:42:45] ___: da ce asa
[16.12.2010 23:43:10] Λђkα: da cum?
[16.12.2010 23:43:14] ___: da vdrug
[16.12.2010 23:43:25] Λђkα: vdrug nu există
[16.12.2010 23:43:42] ___: credca poate
[16.12.2010 23:43:54] ___: da daca zicii deamu tocinaaaa
[16.12.2010 23:44:11] Λђkα: 😀

…

Şi totuşi ai fost, tu.
Şi totuşi ai simţit,
Şi totuşi….

În final, cu ce am rămas, cu  mii de  amintiri.
Ce e o amintire ? Nu e nimic ! Nu o poţi vedea , nu o poţi auzi , nu o poţi atinge … şi totuşi e atât de mare încât n-ai puterea de a o distruge sau a o uita …

Иногда достаточно просто обнять…
просто подойди и поцелуй…

,

„[17.04.2011 22:55:31] : da eu am vrut sa-ti spun ka tu mie imi placi
[17.04.2011 22:55:43] : nustiu daca eu tie”

Cred că toate  cele scrise, simţite, spuse  de mine, până acum au fost, aşa…,  în zadar…
Am impresia că nu ai înţeles nimic, defapt nici nu ai vrut : ).
Şi oricum,  cred că nu are nici o importanţă să mai adaugă ceva.
Ce să spun?
că te-am plăcut
şi cu toate astea, te şi mai plac şi acum?
[ cu siguranţă e  mai mult decât o „plăcere” ].
Am spus’o de prea multe ori, nu ai auzit : ).
Am cedat, am iertat, am încercat să uit şi cu toate astea, totuşi am pierdut.

15.04

Ploaia este o formă de precipitaţii atmosferice. Ploaia se formează când diferite picături de apă din nori cad pe suprafaţa Pamântului în formă lichidă. Nu toată ploaia ajunge în sol. Unele picături de apă se evaporă în timpul căderii şi nu mai ajung în pământ.

Şi atunci când  numai ştii ce vrei, şi nu mai ştii cine eşti, şi nu mai ştii cum să evadezi din propria fiinţă, care este călcată în picioare şi înjosită de cineva, care nici nu  ştie măcar ce gândeşti, ce simţi, ce iubeşti, ce îţi doreşti, de ce ai nevoie, care este îndifirent şi rece.

Atunci când simţi că te  îneci  în tine însuţi şi nici nu  ai cum scăpa, atunci cînd eşti stropită cu mii de gândure pe care nu ai cui să i le spui, exact atunci  cînd eşti udă de   sentimente şi pe care cineva ţi le transformă în iluzii, atunci cînd toate visele îţi sunt pătate şi amintirile îşi fac  loc în trup, şi te presează pe zi ce trece , tot mai mult, şi mai mult, atunci cînd zîmbetul apare doar pentru puţine întrebări,
exact atunci ce fel de ploaie e …?

„Ploaia” nu este alt ceva decât amintiri care  te sufocă,  se condensează tot mai mult şi mai mult,  care  mai apoi,  lasă valuri adînci, de păreri de rău şi regrete. Urme ce nu vor fi niciodată uitate, urme cu trecut, urme…

Da, şi dacă aş putea da timpul în ‘napoi, aş face’o, fără a mai ezita ceva. L-aş  da, şi  nu aş mai face nimic din ce am făcut pîn acum.    Aş  fi inocentă şi indifirentă.

Aş fi.. : I )

p.s.  Помни меня.
[я просто хочу почувствовать, что я тебе нужна]

P.S.s … but I.. I’m with you… : I

I’m fine…

…

Так хочется опять слушать, как бьется твое сердце, ощущать твоё неровное дыхание, прижиматься к твоей  щеке, чувствовать, как ты кончиками пальцев касаешься моей спины, сжимаешь мою ладонь, обнимаешь так, будто я исчезну в любой момент…

Иногда самое трудное – забыть того, с которым по сути ничего и не было…

Preferăm să stăm şi să tăcem.
Preferăm să nu spunem nimic.
Preferăm să nu facem nimic.
Preferăm   să  uităm.
Preferăm  să  privim absent.
Preferăm iubim, în tăcere.
Preferăm să nu observăm nimic.
Preferăm  să păstrăm distanţa.
Preferăm să  nu arătăm nimic.
Preferăm să pierdem.
Orgoliu.

Am pierdut. Am pierdut vise, clipe, ore, zile, luni… Am pierdut.
Sht… m-ai pierdut, bucură-te ; ).

Am pierdut ambii.
În schimb, am câştigat amintiri, ce nu le vom putea pierde. :I

P.S. Он мне нужен всего лишь навсегда. Подумаешь…

Вообще… Мне плевать на твои планы! В моих планах я выхожу за тебя замуж через пару лет. : I

Pe retina memoriei

[Postul acesta era scris de cîteva zile şi    nu reuşeam   să mă decid dacă  să-l postez ori nu, dar azi dimineaţă, m-am gîndit că totuşi e pe „retina memoriei” şi a fost ceva frumos]   …

…Şi, nici nuştiu cum să încep…

[ De fapt nu am cum să încep, pentru că totul a început  acum mulţi ani… :I ]

Uitasem deja de ceva timp de chip, de ochii, de tine… pînă în seara aceea…

Nu aveam de unde şti că ziua aia cu multă, multă zăpadă,  ziua aia foarte geroasă de decembrie, avea să-şi lase amprente… adânci. Urmele nu aveam de unde să le  simt, pentru că totul a fost început aşa, din senin, fără a-mi da seama continuarea, şi sfârşitul. Nu aveam de unde şti că simplul „salut” v-a deveni  ceva mai mult, o „dependenţă” necondiţionată, pe care v-a trebui să o stăpânesc.  Nu avem de unde şti că seara de decembrie  v-a fi continuare celor  mai mari iluzii trăite vrio dată, celor mai ireale gînduri şi sentimente, celei mai mari dependenţe… :I

Serile în faţa pc-ului   se transformau  din ce in ce  mai dese şi mai ales cu fereastra skype-ului deschisă. Orele care treceau aşa de repede, nici nu le observam.

Conversaţiile  fără nici un  sens au reuşit să tipărească  mia şi…, pagini A4, deci felicitări o înreagă carte .

…

[0:37:09] ___: daca ty nu poti sa zicii singyra am incepyt ey
[0:37:28] Λђkα: eu am început
[0:37:29] ___: ey demult am vryt sa te intreb
[0:38:05] ___: ty vreai sa zici dar nyti ajungeay pyterii mie asa mi se parea
[0:38:22] Λђkα: da ţie îţi place eu să zic  toate chestiile astea
[0:39:00] ___: ny, atuncea putai sa zici kami place de tine
[0:39:34] Λђkα: atunci?
aiurea
[0:39:43] ___: o da atynci tot asa ziceai ca ey sa y cred ceva nito
[0:40:01] Λђkα: şi anul trecut şi mai aiurea
[0:40:06] ___: ce aiurea
[0:40:26] Λђkα: eii

Şi dac aş spune acum… ar schimba ceva? NU,   exact. Nici atunci nu avea nici un  rost, nu era  să schimbe nimic. Sunt sigură… :I
Da, atunci erai atunci , acum e acum… dar totuşi…:I

…

…

Deci, la mulţi ani!!…!!! 1

….

m-ai întrebat cum suport absenţa ta
ţi-am răspuns că o simt ca pe un intrus
ca pe o fantomă zornăindu-şi lanţurile

dacă ne-am fi sărutat în clipa aceea probabil că
zeci de păsări cu aripi albastre şi-ar fi luat zborul
dintre buzele noastre

dar noi n-am ştiut să ne bucurăm de otrava plăcută a momentelor
noi aşteptăm aşa cum  copacii aşteaptă
fără nici un pic de viaţă, străpungerea geţurilor,iarna.

.

P.S e bine…  🙂

Regrete…

Nimic nu e mai aproape decât acea urmă de trecut. Acel „păcat” făcut  fără logică, fără să-i ştie urmările, fără să-şi dea seama  că va urma insuficienţă, absenţă, orgoliu, indiferenţă. Fără să îi doară,  au luat totul ca  „pierdere de timp”,  pentru ca mai apoi să îşi aducă aminte cu regrete de simplele cuvinte răsuflate pe tastă şi de „zâmetele” false din emoticoane. Da.
A fost ea acea „oarbă”, crezând în fericire şi în „Happy End” , acesta fiind un „The End”  oribil, neaşteptat, plin de obsesii şi gânduri fără explicaţii. Ochi sterşi şi izolare …