Întruchipare a „nimicului”

[…] obişnuiesc să pierd timpul în zadar doar creându-mi nişte aberaţii ( acum nu-mi vine cum să le zic) stupide, ireale. Da…, obişnuiesc şi supraveţuiesc cu ele, îmi emană energia necesară…
Da…, şi ştii cum sunt ele…. sunt aşa cum vreu, cum îmi doresc, cum cred eu că e bine…
Pierd ore, zile, săptămâni, luni, ani şi îmi place, le iubesc, doar eşti tu acolo…şi îmi place…
e lumea mea…, eu sunt autorul, tu fiind doar un personaj ( principal) al meu care pleacă şi vine din mine fără să vreu, doar ai lumea ta, eu nu sunt în ea, acolo eşti fără mine (poate e mai bine acolo)… dar mie îmi place şi în mine…acolo suntem doar noi, fără alţii şi e bine, îmi place, suntem lipsiţi de probleme, suntem liberi, şi e bine, îmi place…şi iubesc asta…
Sunt dependentă de astă lume şi de tine în ea…  dar cu toate astea eşti doar o „Întruchipare a nimicului” , dar te plac şi te iubesc pentru că eşti tu , eşti ceea ce-mi doresc, eşti ceea ce trăiesc, eşti parte din mine[…]

8 comentarii (+add yours?)

  1. NathaLee
    iul. 26, 2010 @ 15:37:31

    prostul de el, te-a pierdut pe tine
    …a pierdut jumătate din viaţă.

    Răspunde

  2. leleeee
    aug. 14, 2010 @ 17:49:18

    imi place foarte mult melodia. 😀

    Răspunde

  3. Annyella
    aug. 22, 2010 @ 09:59:13

    iar dacă nu ai toate astea, nici prietenă lângă tine nici bere, măcar pentru buna dispoziţie … : )

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: