: )

Мне пора… в реальность.

: )

Nu voi ironiza şi nici nu voi visa,
nu voi trăi cu  absenţe,

: )

Nu  voi crea irealul
şi nu mă voi baricada în minciuni.

: )

Nu voi rămâne prinsă în trecut,
blocată într-o iluzie
pe care  s-o   numesc „poveste de iubire”.

: )

Nu voi crede şi nici iubi,
nu voi insista şi nici vorbi.

: )

Timpul va trece,
va şterge,  va uita,
va depozita.

: )

Va fi indiferenţă,
inocenţă.

: )

ZÂMBET VA FI : )

 

Mda..

„Şi acum simt absenţa acelei vechi atingeri fine. >.<„

Mai persistă acea urmă de parfum,  care mă „îmbată” de fiecare dată când  o simt.
Mai simt respiraţiea.
Mai simt bătăile inmii, ca atunci când eram atît de aproape,  şi doar atunci mă simţeam cu adevărat protejată,  inima care o simţeam doar eu , atunci.
Zîmbetul acela, ochii,    privirea,       buzele,  pe care le vedeam de jos le ţin minete.

Şi în  cele din urmă… amintiri, au rămas. TRECUT. [nimic alt ceva : ].

Suntem.

Suntem …

Suntem pietoni ai aerului… şi totuşi îl omorâm.
Suntem drogaţi  de sentimente … şi totuşi nu le folosim.
Suntem  ruinaţi de orgoliu… şi totuşi nu cedăm.

Sht…

Sht…
Tăcem şi nu spunem nimic mai mult.
Închidem ochii şi nu vrem să vedem  realitatea.
Ne ascundem în noi înşine.
Ocolim orice adevăr.
Ne cunfruntăm cu propriile persoane.
Fugim de noi.
Mergem înapoi şi ne opunem propriilor sentimente.
Ascundem adevăruri vizibile.
Ne amăgim.

Nu facem nimic alt ceva decît să ne automutilăm sufleteşte…
[şi o să ajungem niciunde… o să plecăm, uităm şi nimic nu o să mai conteze : I ]

Иногда самое трудное – забыть того, с которым по сути ничего и не было…

Preferăm să stăm şi să tăcem.
Preferăm să nu spunem nimic.
Preferăm să nu facem nimic.
Preferăm   să  uităm.
Preferăm  să  privim absent.
Preferăm iubim, în tăcere.
Preferăm să nu observăm nimic.
Preferăm  să păstrăm distanţa.
Preferăm să  nu arătăm nimic.
Preferăm să pierdem.
Orgoliu.

Am pierdut. Am pierdut vise, clipe, ore, zile, luni… Am pierdut.
Sht… m-ai pierdut, bucură-te ; ).

Am pierdut ambii.
În schimb, am câştigat amintiri, ce nu le vom putea pierde. :I

P.S. Он мне нужен всего лишь навсегда. Подумаешь…

Вообще… Мне плевать на твои планы! В моих планах я выхожу за тебя замуж через пару лет. : I

Happy New Year

Deci, e  deja 2011!!!

E  un an nou,
an nou plin de surprize, plin de vise, plin de gânduri,
speranţe, iluzii, trăiri, zâmbete, lacrimi,
şi cu toate acestea plin de fericire şi iubire.


 

 

 

 

 

 

 

p.s Ştii… îţi mulţumesc pentru anul acesta care a trecut, a trecut  cu tine… a trecut aşa repede,   a trecut împreună.

p.s.s La mulţi ani,  Hug-uletz : P  *:

Pe retina memoriei

[Postul acesta era scris de cîteva zile şi    nu reuşeam   să mă decid dacă  să-l postez ori nu, dar azi dimineaţă, m-am gîndit că totuşi e pe „retina memoriei” şi a fost ceva frumos]   …

…Şi, nici nuştiu cum să încep…

[ De fapt nu am cum să încep, pentru că totul a început  acum mulţi ani… :I ]

Uitasem deja de ceva timp de chip, de ochii, de tine… pînă în seara aceea…

Nu aveam de unde şti că ziua aia cu multă, multă zăpadă,  ziua aia foarte geroasă de decembrie, avea să-şi lase amprente… adânci. Urmele nu aveam de unde să le  simt, pentru că totul a fost început aşa, din senin, fără a-mi da seama continuarea, şi sfârşitul. Nu aveam de unde şti că simplul „salut” v-a deveni  ceva mai mult, o „dependenţă” necondiţionată, pe care v-a trebui să o stăpânesc.  Nu avem de unde şti că seara de decembrie  v-a fi continuare celor  mai mari iluzii trăite vrio dată, celor mai ireale gînduri şi sentimente, celei mai mari dependenţe… :I

Serile în faţa pc-ului   se transformau  din ce in ce  mai dese şi mai ales cu fereastra skype-ului deschisă. Orele care treceau aşa de repede, nici nu le observam.

Conversaţiile  fără nici un  sens au reuşit să tipărească  mia şi…, pagini A4, deci felicitări o înreagă carte .

[0:37:09] ___: daca ty nu poti sa zicii singyra am incepyt ey
[0:37:28] Λђkα: eu am început
[0:37:29] ___: ey demult am vryt sa te intreb
[0:38:05] ___: ty vreai sa zici dar nyti ajungeay pyterii mie asa mi se parea
[0:38:22] Λђkα: da ţie îţi place eu să zic  toate chestiile astea
[0:39:00] ___: ny, atuncea putai sa zici kami place de tine
[0:39:34] Λђkα: atunci?
aiurea
[0:39:43] ___: o da atynci tot asa ziceai ca ey sa y cred ceva nito
[0:40:01] Λђkα: şi anul trecut şi mai aiurea
[0:40:06] ___: ce aiurea
[0:40:26] Λђkα: eii

Şi dac aş spune acum… ar schimba ceva? NU,   exact. Nici atunci nu avea nici un  rost, nu era  să schimbe nimic. Sunt sigură… :I
Da, atunci erai atunci , acum e acum… dar totuşi…:I

Deci, la mulţi ani!!…!!! 1

….

m-ai întrebat cum suport absenţa ta
ţi-am răspuns că o simt ca pe un intrus
ca pe o fantomă zornăindu-şi lanţurile

dacă ne-am fi sărutat în clipa aceea probabil că
zeci de păsări cu aripi albastre şi-ar fi luat zborul
dintre buzele noastre

dar noi n-am ştiut să ne bucurăm de otrava plăcută a momentelor
noi aşteptăm aşa cum  copacii aşteaptă
fără nici un pic de viaţă, străpungerea geţurilor,iarna.

.

P.S e bine…  🙂

Previous Older Entries