Regrete…

Nimic nu e mai aproape decât acea urmă de trecut. Acel „păcat” făcut  fără logică, fără să-i ştie urmările, fără să-şi dea seama  că va urma insuficienţă, absenţă, orgoliu, indiferenţă. Fără să îi doară,  au luat totul ca  „pierdere de timp”,  pentru ca mai apoi să îşi aducă aminte cu regrete de simplele cuvinte răsuflate pe tastă şi de „zâmetele” false din emoticoane. Da.
A fost ea acea „oarbă”, crezând în fericire şi în „Happy End” , acesta fiind un „The End”  oribil, neaşteptat, plin de obsesii şi gânduri fără explicaţii. Ochi sterşi şi izolare …

Aparent…

Priviri fugitive, atingeri reţinute, ochi plini de dor,  exterior fericit, interior…  atitudine indiferentă…
Stare prezentă zi de zi, fără schimbare.
Zâmbet fals… pentru  puţine întrebări.
Tăcere… pentru a evita expunerea proprie.
Evitarea persoanelor cu care de atâtea ori ai nevoie să te revezi din nou şi nou.
Îndifirenţă aparentă… crezând că e mai bine pentru amândoi …

Amprente

Trecut… Prezent…Viitor…

Creat de amprente, îmbibat de evenimente frumoase sau mai puţin frumoase, tipărit şi lipit,  rezistent, prezent permanent, aducere aminte, vag, insolubil, captiv… – trecut…

Constituit din vise, iluzii, speranţe, idei, dorinţă, absenţă, nevoie, dependenţă, realitate … – prezent…

Ireal… – viitor…

Bruxelles

Chiar vreu să vizitez acest oraş, într-un oarecare mod mă atrage.

P.s. Mulţumesc, Carolin, pt că mi-ai dat motive să scriu..  ; )

În tine…

Uneori era parcă ceva în mine. Când încercam să o ţin în frâu, mă distrugea. Când încercam să o închid, mă înrobea. Când încercam să o înţeleg, mă tulbura.
Şi de aceea am renunţat la mărginitul Eu, nemărginindu-mă-n tine. Am avut încredere că mă vei avea acolo în tine. Şi îţi voi fi cea mai apropiată fiinţă de  care ai nevoie.
Am renunţat la existenţa-mi pentru aţi simţi respiraţia, pentru  aţi vedea imaculatul din ochi , pentru  a te iubi.
Când am avut cea mai mare nevoie de tine nu erai… acum  sunt în tine, vrei nu vrei… îţi aparţin întregului.
Sunt mai aproape ca niciodată, sunt mai aproate decât ţi-ai  putea închipui sunt în trupu-ţi… şi lasă-mă acolo:  îmi place, mă simt bine…

te p



Declaraţie de dragoste !!!

Declaraţie de dragoste !!!

1. Subsemnatul, „X”, declar pe propria răspundere că o iubesc nespus de mult pe „Y”.

2. Declar pe propria răspundere că numai ea este în sufletul , în inima şi în gândul meu.

3. Declar că vreau să stau lângă ea o ora şi sa mor decât o viaţă fără, în chin şi dor.

4. Declar că m-am aflat sub ameninţarea dragostei când am scris, gândit şi simţit această declaraţie.

5. Declar că aceste cuvinte nu sunt destul , nu sunt nimic pentru a simboliza dragostea…dar unde distanţele despart inimi..cuvintele le leaga.

[ Găsită undeva prin paginile lui „Google” ]

Auch (I)

Primit de la Lencik… =*

I’m with you -*

Chiar de vei intra aici ori vei deschide „uşa” pe care ai intrat [acum câteva luni],  eu cu siguranţă nu voi mai fi… dar nu te întrista pentru că  sunt mai aproape decât crezi. Sunt  lângă tine… şi îmi place, pentru că ştiu că mă cauţi.

Da, ştiu este bizar dar e real, eu sunt, sunt cea cu care ai pierdut minute, ore, zile, săptămâni, luni… şi îmi cer scuze pentru deranj, (cu siguranţă asta nu se v-a repeta). Dar ţin să-ţi mulţumesc pentru privirea aia…, pentru chipul ăla…, pentru clipele tipărite bine, pentru iluzii, pentru  nopţile nedormite, pentru ochii însetaţi, deci pentru tot…, şi îţi sunt recunoscătoare. Ar trebui să te bucuri pentru tot ce mi-ai oferit, pentru că a fost plăcere.

Nuştiu de ce am ales să scriu când puteam să aştept să-ţi zic totul în faţă, poate că mi-e frică că mă vei contrazice şi va trebui să mă întorc iarăşi  să-mi continui trecutul alături de tine, să continui să-mi fac vise care nici eu nuştiu dacă există, pentru că nu am avut, nu am şi nu voi avea niciodată  curajul să te întreb,…  şi îmi pare rău. Asta e… Voi continua să cred în „NIMICUL”  pe care l-ai creat , şi continui să cred, chiar dacă nu există decât nişte imagini pictate de cuvinte şterse, prăfuite, vechi, neînsemnate …

De multe ori îmi era dor de  cuvinte, de voce, de tine … dar acum…, acum e lipsă  de tine.  Dar eu voi fi acolo unde vei fi şi te voi privi pentru a-ţi sorbi existenţa, te voi veghea  şi admira pentru că îmi place… doar am supraveţuit din tine atâta timp şi voi face asta de acum încolo, nu , nu , stai fără grijă voi fi la distanţă dar  cu tine. Nu , nu ,poţi să-mi interzici să  fiu alături pentru că doar eu ştiu cel mai bine, ce eşti, cum  eşti, te simt atunci când ţi-e bine sau nu.

Am ales să plec, fără cuvinte pentru că tu ai făcut la fel… dar am ales să  fiu cu tine şi bucură-te…

;(

Mi-e dor…!… de mor…!…

Dor?!…

– Ce faci?
– Mi-e dor…
– Şi cum e?
– Bine…
– Adică? Cum e bine? Doar „dorul” ucide … macină tot şi doare…
– Mie îmi crează plăcere…
– Plăcere?
-DA…
– Ce plăcere poare fi aia când îţi este dor şi realizezi că nu poţi opri senzaţia de „dor”?!
– Mie îmi place, îmi dă curajul să cred…
– Să crezi…?!
– DA…
-În cine?!?
-În mine…
– În tine?!!…
– DA…
– CUM?!…
– Am realizat cât de mult „te iubesc”…!…  -*