„Şi acum simt absenţa acelei vechi atingeri fine. >.<„
Mai persistă acea urmă de parfum, care mă „îmbată” de fiecare dată când o simt.
Mai simt respiraţiea.
Mai simt bătăile inmii, ca atunci când eram atît de aproape, şi doar atunci mă simţeam cu adevărat protejată, inima care o simţeam doar eu , atunci.
Zîmbetul acela, ochii, privirea, buzele, pe care le vedeam de jos le ţin minete.
Şi în cele din urmă… amintiri, au rămas. TRECUT. [nimic alt ceva : ].
Şi acum simt absenţa acelei vechi atingeri fine. : I >.<
[16.12.2010 23:30:35] Λђkα: eşti nant
[16.12.2010 23:30:36] ___: eaca vezi
[16.12.2010 23:30:48] Λђkα: aha
[16.12.2010 23:32:03] ___: azi ai observat
[16.12.2010 23:32:08] Λђkα: da
[16.12.2010 23:33:38] ___: ce chiar asa de tare nant synt
[16.12.2010 23:34:44] Λђkα: destul de nant
[16.12.2010 23:34:50] ___: mda
[16.12.2010 23:36:01] Λђkα: cam aşa
[16.12.2010 23:36:06] ___: nui nimik o sa cresti si ty mai nanta
[16.12.2010 23:36:17] Λђkα: dadada
[16.12.2010 23:36:37] ___: tie iti trebu un prieten mai josyt kind o sal pupi sa nu te ridici in deegete
[16.12.2010 23:36:46] Λђkα: ei şii
[16.12.2010 23:37:00] ___: cee
[16.12.2010 23:37:01] Λђkα: prosta pe mine o să mă eie în braţă
[16.12.2010 23:37:05] Λђkα: 😛
[16.12.2010 23:37:13] ___: ahaa
[16.12.2010 23:37:32] Λђkα: asta el o să se aplece
[16.12.2010 23:37:37] Λђkα: 😀
[16.12.2010 23:37:43] Λђkα: nu eu o să mă ridic
[16.12.2010 23:37:47] Λђkα: 😛
[16.12.2010 23:37:52] ___: eii o sa sari si ty la pupe
[16.12.2010 23:38:08] Λђkα: a să vedem
[16.12.2010 23:38:19] ___: ahaa
[16.12.2010 23:38:48] ___: vezi deamu a sa vedem da acolo numa pe degete si o sa stai
[16.12.2010 23:39:14] Λђkα: nu te teme no să stau pe degete
[16.12.2010 23:39:23] ___: da cum
[16.12.2010 23:39:55] Λђkα: cum cum, a să trăies şi o să văd
[16.12.2010 23:40:02] ___: aaa
[16.12.2010 23:40:12] ___: as vrea sa vad prima data
[16.12.2010 23:40:34] Λђkα: o să am grijă să nu vezi
[16.12.2010 23:40:47 | Editat 23:40:55] Λђkα: da micitati nivredna
[16.12.2010 23:41:07] ___: da de ce asa sa ny vad
[16.12.2010 23:41:46] ___: cine stie poate si ey o sa fiu.Nu ka asa da inka a so simt
[16.12.2010 23:41:51] ___: 😛
[16.12.2010 23:41:53] ___: 🙂
[16.12.2010 23:42:30] Λђkα: aa
bună glumă
[16.12.2010 23:42:45] ___: da ce asa
[16.12.2010 23:43:10] Λђkα: da cum?
[16.12.2010 23:43:14] ___: da vdrug
[16.12.2010 23:43:25] Λђkα: vdrug nu există
[16.12.2010 23:43:42] ___: credca poate
[16.12.2010 23:43:54] ___: da daca zicii deamu tocinaaaa
[16.12.2010 23:44:11] Λђkα: 😀
…
Şi totuşi ai fost, tu.
Şi totuşi ai simţit,
Şi totuşi….
În final, cu ce am rămas, cu mii de amintiri.
Ce e o amintire ? Nu e nimic ! Nu o poţi vedea , nu o poţi auzi , nu o poţi atinge … şi totuşi e atât de mare încât n-ai puterea de a o distruge sau a o uita …
Иногда достаточно просто обнять…
просто подойди и поцелуй…
„[17.04.2011 22:55:31] : da eu am vrut sa-ti spun ka tu mie imi placi
[17.04.2011 22:55:43] : nustiu daca eu tie”
Cred că toate cele scrise, simţite, spuse de mine, până acum au fost, aşa…, în zadar…
Am impresia că nu ai înţeles nimic, defapt nici nu ai vrut : ).
Şi oricum, cred că nu are nici o importanţă să mai adaugă ceva.
Ce să spun?
că te-am plăcut
şi cu toate astea, te şi mai plac şi acum?
[ cu siguranţă e mai mult decât o „plăcere” ].
Am spus’o de prea multe ori, nu ai auzit : ).
Am cedat, am iertat, am încercat să uit şi cu toate astea, totuşi am pierdut.
Ploaia este o formă de precipitaţii atmosferice. Ploaia se formează când diferite picături de apă din nori cad pe suprafaţa Pamântului în formă lichidă. Nu toată ploaia ajunge în sol. Unele picături de apă se evaporă în timpul căderii şi nu mai ajung în pământ.
Şi atunci când numai ştii ce vrei, şi nu mai ştii cine eşti, şi nu mai ştii cum să evadezi din propria fiinţă, care este călcată în picioare şi înjosită de cineva, care nici nu ştie măcar ce gândeşti, ce simţi, ce iubeşti, ce îţi doreşti, de ce ai nevoie, care este îndifirent şi rece.
Atunci când simţi că te îneci în tine însuţi şi nici nu ai cum scăpa, atunci cînd eşti stropită cu mii de gândure pe care nu ai cui să i le spui, exact atunci cînd eşti udă de sentimente şi pe care cineva ţi le transformă în iluzii, atunci cînd toate visele îţi sunt pătate şi amintirile îşi fac loc în trup, şi te presează pe zi ce trece , tot mai mult, şi mai mult, atunci cînd zîmbetul apare doar pentru puţine întrebări, exact atunci ce fel de ploaie e …?
„Ploaia” nu este alt ceva decât amintiri care te sufocă, se condensează tot mai mult şi mai mult, care mai apoi, lasă valuri adînci, de păreri de rău şi regrete. Urme ce nu vor fi niciodată uitate, urme cu trecut, urme…
Da, şi dacă aş putea da timpul în ‘napoi, aş face’o, fără a mai ezita ceva. L-aş da, şi nu aş mai face nimic din ce am făcut pîn acum. Aş fi inocentă şi indifirentă.
Aş fi.. : I )
p.s. Помни меня.
[я просто хочу почувствовать, что я тебе нужна]
Так хочется опять слушать, как бьется твое сердце, ощущать твоё неровное дыхание, прижиматься к твоей щеке, чувствовать, как ты кончиками пальцев касаешься моей спины, сжимаешь мою ладонь, обнимаешь так, будто я исчезну в любой момент…
...Un locuşor ascuns de realitatea-mi nedorită. Un locuşor ce niciodată nu va avea acumulat un strat de praf. E mai puţin decât o realitate, e mai mult decât o ficţiune. [NathaLee]
Comentarii recente