cui îi pasă… nimănui

Știi…
cînd ai multe de spus și nu știi de unde s-au adunat atîtea,
și cînd te mai și gîndești dacă merită a fi spuse sau mai bine ar trebui îngropate la dracu în tine, și poți să și mori cu ele,
cînd taci și ai vrea ca toate să iasă deodată, și să scapi.
poți să și plîngi, să țipi,
oricum nu-i pasă nimănui,
poți să te duci să te dai cu capul de toți pereții,
cui îi pasă…
nimănui.

De unde, Doamne, atîtea încap, pînă  nu mai poți nici respira.
și ai vrea să le și arzi dacă s-ar putea,
dar nu, nu,
stai cu ele,
Stai…

Demi Lovato – Skyscraper

; (

; |

the end.

Timpul – mizerabil trecător care șterge, uită, trece și își bate joc cum știe el mi bine

Nu m-am gândit niciodată că va veni așa de repede momentul în care să se distrugă într-o singura clipă  aproape 2 ani, zi de zi,   cu tine. Cel- pentru care și tăcere vorbea, nu era novoie de cuvinte, mă înțelegea fără cuvinte, singura persoană care mă suporta cu miile de neajunsuri și știa să  mă facă să zîmbesc.

Pentru ultima oară am mai simțit ritmul respirației și bătăile inimii,
pentru ultima oară am mai sințit mirosul,
pentru ultima oară am văzut ochii,
pentru ultima oară  am simțit căldura corpului
și tot pentru ultima oară am simțit căldura buzelor.

Și în final, din corpu-mi a rămas doar conturul,
gol pe di-năuntru,
cu un suflet care i s-a zdrobit,
cu o inimă care nu mai simte numic, pulsează doar un sînge roșu, lipsit de orice simț,
nu, nu mai bate ca atunci, ca atunci cînd era fericită,

Fericirea nu dureză, se scurge ca nisipul unei clepsidre, dar din păcate nu  poate fi întoarsă și luată de la început. Pîn aici a fost, și s-a terminat.

Timpul le va rezolva pe toate, la  fel cum a făcut și pîn acum,
va trece și durerea,
și dragostea care era, poate, doar în cuvinte.
va trece și va fi bine.

a fost bine şi aşa…

Atunci cînd nu vrei să pierzi  persoane,
ai puterea să ierţi pentru tot ce a minţit, pentru tot ce  s-a întîmplat.
ai puterea să uiţi,
să crezi din nou,
să o iei de la capăt,
să zîmbeşti,
să iubeşti.
ai puterea să nu regreţi.
indiferent de am suferit… a fost bine şi aşa…

Lasă…

                                                            Fericirea care nu durează, nu e fericire –  e un mizerabil stupefiant.

Lasă să curgă şiroaie,
Lasă  să ude pielea-ţi catifelată,
Lasă să-ţi ude şi bluza,
Lasă să-ţi inundeze tupul şi scaldăte în propriile-ţi dureri.

Şterge, şi iar lasă să curgă,
Să curgă, şi uită,
Lasă timpul să le vindece pe toate,
Lasă-te în grija lui,
Şi ai încredere în timp…

Cu toate că şi el te-a dezamăgit…
Va avea grijă…
Îţi va reda zîmbetul şi bucuriile,
Clipe de neuitat şi fericire.

Ai încredere… în timp

3 cлова

3 cлова, которые заставляют жить – „Ты мне нужна”.

3 слова, заставляющие громко плакать – „Давай будем друзьями”.

3 слова, которые заставляют сердце биться чаще – „Я тебя люблю”.

Всего какие то 3 слова…и какие ты готов мне сказать? :I

22.18

[08.05.2011 23:35:06] : atragerea
[08.05.2011 23:35:18] Λђkα: pe net
[08.05.2011 23:35:24] : ny de tine
[08.05.2011 23:35:29] Λђkα: la asta m-am gîndit şi eu
[08.05.2011 23:35:34] Λђkα: a nu de mine
[08.05.2011 23:35:54] : la ce teai gindit
[08.05.2011 23:36:04] : eta sudiba
[08.05.2011 23:36:17] Λђkα: eu îs plus sau minus
[08.05.2011 23:36:29] : ty esti sudiba

Ştii… nu există destin.
Există speranţe, cu care trăim.
Obişnuim  şi ne place, să ne amăgim zi de zi că e bine.
Spunem, dar nu credem nici în propriile cuvinte.
Da, spunem, şi cel puţin nici un sfert din cele spuse nu suntem în stare să le facem.
Rămân „cuvinte amintiri”, tipărite şi îmbibate cu lacrimi.
Asta nu contează, cu timpul se vor uita  toate cele spuse.

Nu  contează cît de mult ai făcut o persoană să sufere, contează  ce loc ai în sufletul acelei persoane, contează  să te ierte şi să continuie să aibă încredere. :I

…

… Hai să nu ne mai auto-mutilăm sufleteşte !!! …

Nuştiu… îmi doream să fie alt fel.
Mai liniştit. Mai pur. Mai frumos.
Fără dezamăgiri, minciuni şi iluzii.
Fără păreri de rău şi vise goale.

M-am săturat pînă peste cap să închid ochii şi să mă prefac că nu văd, nu ştiu, nu aud.
M-am săturat  să mint, să mă mint.
M-am săturat de zilele astea neînsemnate în care trebuie să zîmbeşti, aşa pentru o oarecare impresie.
M-am săturat  zi de zi să mă „împiedic” de tine  ca oarba şi nici o reacţie [nu ne ştim, evident (: ].
M-am săturat  de mine.
M-am săturat să-ţi cerşesc iubire, deparcă aş fi dependentă de tine.
M-am săturat de vise şi de speranţe făcute  cu ochii deschişi.
M-am săturat, uff, de miile de explicaţii primite fără  rost.
M-am săturat de miile de explicaţii pe care mi le dau, pentru a mai crede  în tine, şi pentru a te justifica proriei persoane, pentru cele făcute, şi… şi totul e în zadar, nu am găsit nici un răspuns la nici o întrebare pe care  de mii de ori mi-am pus’o.
M-am săturat să tac.
M-am săturat să îmi ascund propriile sentimente.
M-am săturat şi îmi e teamă.
M-am săturat.

mda…

(:

Ai fost primul, căruia ţi-a dăruit zîmbetul de fiecare dată, când te vedea. (:
Ai fost primul, căruia ia iertat şi pentru care a uitat tot, şi toate. (:
Ai fost primul, care ai strâns’o de mână şi s-a simţit fericită. (:
Ai fost primul, căruia şi-a dat  trupul în braţale tale, a crezut în tine. (:
Ai fost primul, atunci când îi era trist şi vesel. (:
Ai fost primul, căruia îi spunea  ce simte. (:
Ai fost primul, care ia-i spus „angel” (:
Ai fost primul, care ia-i prătruns cu adevărat privirea. (:
Ai fost primul, pentru care ar  fi făcut orice, doar ca să te ştie fericit, şi ar face’o şi acum, chiar cu preţul de a te pierde. (:
Ai fost primul, pentru care nu a dormit nopţile. (:
Ai fost primul, la care s-a gândit mereu. (:
Ai fost primul, cu care îşi dorea să stea o veşnicie şi nu s-ar fi săturat. (:
Ai fost primul,  cu care a privit cerul şi a văzut miile de stele. (:
Ai fost primul, care l-a simţiţ aproape. (:
Ai fost primul, căruia ia simţit inima. (:
Ai fost primul, care l-a iubit. (:

Bucură-te, ai fost primul şi vei rămâne, pentru că nimeni şi niciodată nu o va schimba, nu are cum. (:
Ai ştiut cum să-ţi laşi urme adânci în sufletul ei, care vor fi mereu prezente, orice s-ar întâmpla. (:

Ai fost primul (:

: )

Мне пора… в реальность.

: )

Nu voi ironiza şi nici nu voi visa,
nu voi trăi cu  absenţe,

: )

Nu  voi crea irealul
şi nu mă voi baricada în minciuni.

: )

Nu voi rămâne prinsă în trecut,
blocată într-o iluzie
pe care  s-o   numesc „poveste de iubire”.

: )

Nu voi crede şi nici iubi,
nu voi insista şi nici vorbi.

: )

Timpul va trece,
va şterge,  va uita,
va depozita.

: )

Va fi indiferenţă,
inocenţă.

: )

ZÂMBET VA FI : )