the end.

Timpul – mizerabil trecător care șterge, uită, trece și își bate joc cum știe el mi bine

Nu m-am gândit niciodată că va veni așa de repede momentul în care să se distrugă într-o singura clipă  aproape 2 ani, zi de zi,   cu tine. Cel- pentru care și tăcere vorbea, nu era novoie de cuvinte, mă înțelegea fără cuvinte, singura persoană care mă suporta cu miile de neajunsuri și știa să  mă facă să zîmbesc.

Pentru ultima oară am mai simțit ritmul respirației și bătăile inimii,
pentru ultima oară am mai sințit mirosul,
pentru ultima oară am văzut ochii,
pentru ultima oară  am simțit căldura corpului
și tot pentru ultima oară am simțit căldura buzelor.

Și în final, din corpu-mi a rămas doar conturul,
gol pe di-năuntru,
cu un suflet care i s-a zdrobit,
cu o inimă care nu mai simte numic, pulsează doar un sînge roșu, lipsit de orice simț,
nu, nu mai bate ca atunci, ca atunci cînd era fericită,

Fericirea nu dureză, se scurge ca nisipul unei clepsidre, dar din păcate nu  poate fi întoarsă și luată de la început. Pîn aici a fost, și s-a terminat.

Timpul le va rezolva pe toate, la  fel cum a făcut și pîn acum,
va trece și durerea,
și dragostea care era, poate, doar în cuvinte.
va trece și va fi bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: