: )

Мне пора… в реальность.

: )

Nu voi ironiza şi nici nu voi visa,
nu voi trăi cu  absenţe,

: )

Nu  voi crea irealul
şi nu mă voi baricada în minciuni.

: )

Nu voi rămâne prinsă în trecut,
blocată într-o iluzie
pe care  s-o   numesc „poveste de iubire”.

: )

Nu voi crede şi nici iubi,
nu voi insista şi nici vorbi.

: )

Timpul va trece,
va şterge,  va uita,
va depozita.

: )

Va fi indiferenţă,
inocenţă.

: )

ZÂMBET VA FI : )

 

Mda..

„Şi acum simt absenţa acelei vechi atingeri fine. >.<„

Mai persistă acea urmă de parfum,  care mă „îmbată” de fiecare dată când  o simt.
Mai simt respiraţiea.
Mai simt bătăile inmii, ca atunci când eram atît de aproape,  şi doar atunci mă simţeam cu adevărat protejată,  inima care o simţeam doar eu , atunci.
Zîmbetul acela, ochii,    privirea,       buzele,  pe care le vedeam de jos le ţin minete.

Şi în  cele din urmă… amintiri, au rămas. TRECUT. [nimic alt ceva : ].