,

„[17.04.2011 22:55:31] : da eu am vrut sa-ti spun ka tu mie imi placi
[17.04.2011 22:55:43] : nustiu daca eu tie”

Cred că toate  cele scrise, simţite, spuse  de mine, până acum au fost, aşa…,  în zadar…
Am impresia că nu ai înţeles nimic, defapt nici nu ai vrut : ).
Şi oricum,  cred că nu are nici o importanţă să mai adaugă ceva.
Ce să spun?
că te-am plăcut
şi cu toate astea, te şi mai plac şi acum?
[ cu siguranţă e  mai mult decât o „plăcere” ].
Am spus’o de prea multe ori, nu ai auzit : ).
Am cedat, am iertat, am încercat să uit şi cu toate astea, totuşi am pierdut.