Dependentă…

Dependentă…

Fumez clipe ca şi cum aş fuma sentimente,
beau vise ca şi cum aş bea speranţe,
mă droghez cu  tine…

Ai devenit „drogul” de fiecare zi,
pe care-l folosec fără să vreau,
dar mă droghez cu tine….

Şi în final…
te-ai dovedit a fi doar   „iluzie”.

Iluzie care nu-mi aparţine  şi nici nu există…

😐

 

 

… ai ştiut

Mereu ai ştiut
cum să-mi impregnezi zâmbetul  pe faţă,
Şi nimeni să nu ştie cu îi este dăruit…

Mereu ai ştiut
cum să mi  te dărui,
Şi nimeni să nu ştie că îmi aparţii.

Mereu ai ştiut
că te simt aproape,
Şi totuşi  nu ai fost niciodată.

Mereu ai ştiut
că  îmi este dor,
şi totuşi  nu m-ai îmbrăţişat.

Mereu ai ştiut
că te iubesc,
şi  totuşi nu ai spus nimic. : I

>.<

Suntem.

Suntem …

Suntem pietoni ai aerului… şi totuşi îl omorâm.
Suntem drogaţi  de sentimente … şi totuşi nu le folosim.
Suntem  ruinaţi de orgoliu… şi totuşi nu cedăm.

Am nevoie…

Atunci când avem cea mai mare nevoie de cineva, exact atunci suntem singuri, exact atunci  suntem dezamăgiţi, exact atunci …

Am nevoie de un „hug” – real
Am nevoie să nu mă minţi…
Am nevoie de explicaţii pentru că nu mai înţeleg nimic, nu pot…
Am nevoie ca atunci când te ignor, tu  să-mi spui  că ai nevoie de mine…
Am nevoie ca atunci când nu mai vreau să vorbesc, tu să vorbeşti…
Am nevoie ca atunci când „fug” de tine, tu să mă ţii de mână, să mă strângi la piept şi să nu-mi dai drumu …
Am nevoie ca atunci când tac, tu să mă întrebi…
Am nevoie ca atunci când mi-e dor, tu să fii alături…
Am nevoie ca atunci când îţi spun că te plac,  tu să ştii că e mai mult…
Am nevoie ca  atunci cînd spun că totul  nu contează şi nu  mai vreau nimic, tu să ştii că e exact invers…
Am nevoie de tine, am mai mult ca niciodată, am…
dar…
;((((

а я придумаю свою весну… все будет так как я хочу… где мы с тобой идем так тихо не спеша,в твоей руке моя рука…


Между нами одна разница – я поплачу и забуду, а ты нагуляешься и вспомнишь…

Nu, nu  te condamn la iubire imposibilă,
şi nici nu-ţi cer  ceva la  schimb,
poţi să pleci, poţi să şi vii…
nu mai contează…

Ţi-a plăcut, îţi place şi îţi va plăcea să  fii în centrul atenţie, şi să te joci cu sentimentele cuiva, da , şi îţi reuşeşte. Bravoo. Mă bucur pentru tine. Dar îmi pare rău că am aflat prea târziu, deja cînd nu mai  am cum să merg înapoi.

Am lăsat libere toate sentimentele şi gândurile, şi nici măcar nu ai încercat să le opreşti, ţi-a plăcut.

La ce bun? Pentru ce? Bine? Cui îi foloseşte? Şi de ce?

Erai conştient de faptul că totul va fi aiurea şi în zadar. Erai conştient de faptul că nu va fia aşa pur şi simplu. Erai conştient că într-o bună zi va trebui ceva de făcut. Erai conştient că  ţin la tine mai mult decât la un simplu prieten. Erai conştien de tot ce se va întâmpla. Şi în cele din urmă erai conştient că… te iubesc.

Cu toate astea…

Cu toate… nu ai ţinut cont, nu ţi-a păsat.
Ai reuşi să distrugi tot, tot  din mine.
Acum doare. Doare.

.

Şi acum simt că  se termină ceea ce nici nu a fost.
Fie.

Bucură-te vei avea mai mult timp. : )

P.S. Бойся того дня, когда я заговорю с тобой как ни в чем не бывало – отныне мне пофиг на тебя. Этого ты добился сам, а жаль..

P.S.S. Сотни несказанных фраз – всё, что осталось от нас…

Nu.

În ultimul timp toate s-au întors la 360 de grade,
nici eu nu mai ştiu ce şi cum e,
dar una sigură e clar
îţi respect alegerea
şi părăsesc   „jocul” …

;(

Ţi-a plăcut, mie nu.
Te-ai distrat, eu nu.
Ai fost indiferent, eu nu.
Nu ţi-a păsat, mie da.
Eu am plîns, tu nu.
Ce contează…

Contează … nu…
Am încercat de atâtea ori să  cred în tot ce spui, dar de câte ori am încercat de atâtea ori s-a întîmplat invers. Permanent aflam „opusul” vorbelor tale, realitate… şi din nou continuam să le cred…
dar acum nu mai pot , nu mai rezist…
Ţi-a plăcut să spui vorbe frumoase, mi-a plăcut să le ascult şi să  cred în ele. Da, ai avut puterea de a mă face să mă simt bine. Dar ai avut şi putearea de a mă schimba radical.
Acum că realitatea e alta şi oricum nu mai contează, părăsesc „jocul” pentru că e mult prea mult deja, am obosit şi nu mai pot. E prea doreros şi înjositor, e prea umilitor şi dezgostător. Nu mai am nici o putere, mi s-au răcit mîinele, mi s-a închis sufletul, mi s-au secat ochii. Am rămas rece. Am rămas eu.

Mă retrag…

E mult mai bine pentru  toţi, o să fie lumea Happy :))))))

..

.

Dăm START la „UITARE” … ; (

; (