… […] …
– Cum te simţi?
– … bine… Tu?
– Sigur? Eu te supraveghez.
– Da, sunt foarte bine.
– Şi el cum e?
– La fel.
– Dar voi?
– Tot bine. Suntem cei mai buni prieteni. (:
– Da…?
– Da.
– Eşti sigură?
– Absolut.
– Şi de ce când treci pe lângă el ai dorinţa să-i sari în braţe şi să-i simţi căldura? Şi de ce caută motive pentru a vorbi, de câte ori are ocazia? Şi de ce e bucuros când pur şi simplu îi zâmbeşti? De ce fugiţi unul de altul?
– : |
– …?
– Atâta timp cât avem încredere şi ne simţim bine când vorbim , şi ne înţelegem, suntem prieteni.
– Sigur, prieteni de genul acesta e atunci când se plac dar nu au curajul să recunoască.
– Nu fi rea… Mi se pare cea mai frumoasă prietenie defapt (: , e rezistentă şi plus la aceasta invidie , bârfe nu există [ ca între fete] . Comunicarea este altfel .
– Oricum, unul dintre voi se v-a îndrăgosti de celălalt chiar dacă nu o spune. Dacă o v-a spune, atunci a luat sfârşit prietenia voastră sau poate v-a începe o poveste de iubire.
– : |
… […]…
oct. 30, 2010 @ 17:11:44
(cry)
Mei, ştii că asta a fost identic ca la mine..şi pot să mai continui.
Nu e sfârşit…dar nici ca înainte nu mai este.
):
oct. 31, 2010 @ 19:55:54
:I
dec. 28, 2010 @ 15:07:01
si s-a sfarsit prietenia? … oricum de multe ori se intampla sa fie mai mult decat prietenie, iar noi pur si simplu sa negam asta..