:|

… […] …

– Cum  te simţi?
– … bine… Tu?
– Sigur? Eu te supraveghez.
– Da, sunt foarte bine.
– Şi el cum e?
– La fel.
– Dar voi?
– Tot bine. Suntem cei mai buni prieteni. (:
– Da…?
– Da.
– Eşti sigură?
– Absolut.
– Şi de ce când treci pe lângă el ai dorinţa să-i sari în braţe şi să-i simţi căldura? Şi de ce caută motive pentru a vorbi, de câte ori are ocazia? Şi de ce e bucuros când pur şi simplu îi zâmbeşti? De ce fugiţi unul de altul?
– : |
– …?
– Atâta timp cât avem încredere şi ne simţim bine când vorbim , şi ne înţelegem, suntem prieteni.
–   Sigur,   prieteni de genul acesta  e atunci când se plac dar nu au curajul să recunoască.
– Nu fi rea… Mi se pare cea mai frumoasă prietenie defapt (: , e rezistentă şi plus la aceasta invidie , bârfe  nu există [ ca între fete] . Comunicarea este altfel .
– Oricum,  unul dintre  voi se  v-a îndrăgosti de celălalt chiar dacă nu o spune. Dacă  o v-a  spune, atunci a luat sfârşit prietenia voastră sau  poate v-a începe  o poveste de iubire.
– : |

… […]…