Regrete…

Nimic nu e mai aproape decât acea urmă de trecut. Acel „păcat” făcut  fără logică, fără să-i ştie urmările, fără să-şi dea seama  că va urma insuficienţă, absenţă, orgoliu, indiferenţă. Fără să îi doară,  au luat totul ca  „pierdere de timp”,  pentru ca mai apoi să îşi aducă aminte cu regrete de simplele cuvinte răsuflate pe tastă şi de „zâmetele” false din emoticoane. Da.
A fost ea acea „oarbă”, crezând în fericire şi în „Happy End” , acesta fiind un „The End”  oribil, neaşteptat, plin de obsesii şi gânduri fără explicaţii. Ochi sterşi şi izolare …

Aparent…

Priviri fugitive, atingeri reţinute, ochi plini de dor,  exterior fericit, interior…  atitudine indiferentă…
Stare prezentă zi de zi, fără schimbare.
Zâmbet fals… pentru  puţine întrebări.
Tăcere… pentru a evita expunerea proprie.
Evitarea persoanelor cu care de atâtea ori ai nevoie să te revezi din nou şi nou.
Îndifirenţă aparentă… crezând că e mai bine pentru amândoi …

Amprente

Trecut… Prezent…Viitor…

Creat de amprente, îmbibat de evenimente frumoase sau mai puţin frumoase, tipărit şi lipit,  rezistent, prezent permanent, aducere aminte, vag, insolubil, captiv… – trecut…

Constituit din vise, iluzii, speranţe, idei, dorinţă, absenţă, nevoie, dependenţă, realitate … – prezent…

Ireal… – viitor…

Bruxelles

Chiar vreu să vizitez acest oraş, într-un oarecare mod mă atrage.

P.s. Mulţumesc, Carolin, pt că mi-ai dat motive să scriu..  ; )