I’m with you -*

Chiar de vei intra aici ori vei deschide „uşa” pe care ai intrat [acum câteva luni],  eu cu siguranţă nu voi mai fi… dar nu te întrista pentru că  sunt mai aproape decât crezi. Sunt  lângă tine… şi îmi place, pentru că ştiu că mă cauţi.

Da, ştiu este bizar dar e real, eu sunt, sunt cea cu care ai pierdut minute, ore, zile, săptămâni, luni… şi îmi cer scuze pentru deranj, (cu siguranţă asta nu se v-a repeta). Dar ţin să-ţi mulţumesc pentru privirea aia…, pentru chipul ăla…, pentru clipele tipărite bine, pentru iluzii, pentru  nopţile nedormite, pentru ochii însetaţi, deci pentru tot…, şi îţi sunt recunoscătoare. Ar trebui să te bucuri pentru tot ce mi-ai oferit, pentru că a fost plăcere.

Nuştiu de ce am ales să scriu când puteam să aştept să-ţi zic totul în faţă, poate că mi-e frică că mă vei contrazice şi va trebui să mă întorc iarăşi  să-mi continui trecutul alături de tine, să continui să-mi fac vise care nici eu nuştiu dacă există, pentru că nu am avut, nu am şi nu voi avea niciodată  curajul să te întreb,…  şi îmi pare rău. Asta e… Voi continua să cred în „NIMICUL”  pe care l-ai creat , şi continui să cred, chiar dacă nu există decât nişte imagini pictate de cuvinte şterse, prăfuite, vechi, neînsemnate …

De multe ori îmi era dor de  cuvinte, de voce, de tine … dar acum…, acum e lipsă  de tine.  Dar eu voi fi acolo unde vei fi şi te voi privi pentru a-ţi sorbi existenţa, te voi veghea  şi admira pentru că îmi place… doar am supraveţuit din tine atâta timp şi voi face asta de acum încolo, nu , nu , stai fără grijă voi fi la distanţă dar  cu tine. Nu , nu ,poţi să-mi interzici să  fiu alături pentru că doar eu ştiu cel mai bine, ce eşti, cum  eşti, te simt atunci când ţi-e bine sau nu.

Am ales să plec, fără cuvinte pentru că tu ai făcut la fel… dar am ales să  fiu cu tine şi bucură-te…