nu doare…dar doare că nu vei mai fi…

Nu doare că nu te voi mai vedea…doare că nu voi mai simţi, nu doare ce a fost, ci ce va fi… [fără tine]

Credeam că n-o să doară, îmi imaginam  că o să fie bine când  vei pleca, pentru că deja nu mai era ca atunci, ca în alte zile. Tot mai des auzeam acea frază care mă înfricoşa pe zi ce trece „…paa…mai vb…” . Şi acum îmi dau seamă că nici asta n-o s-o mai aud, de fapt n-o s-o mai citesc….((((

Speram să nu simt acel sentiment de pierdere [pt că deja l-am mai trăit odată], acea prăpastie în care se pierde, se uită totul…unde se ruinează tot ce a fost bine şi plăcut, iar ruinile nu sunt decît amintirile care ne vor copleşi atâta timp cât ne vom aminti de „noi”…

…Daa…, poate revederea v-a fi, dar oricum, v-a fi de la distanţă, v-a fi rece, tăcută şi neînsemnată…nu v-a mai fi acel seism cînd ne v-om revedea…nu v-a mai fi acel fior, nu v-a mai fi acel sclipici,,,,, nu v-a mai fi nimic…(((((