nu doare…dar doare că nu vei mai fi…

Nu doare că nu te voi mai vedea…doare că nu voi mai simţi, nu doare ce a fost, ci ce va fi… [fără tine]

Credeam că n-o să doară, îmi imaginam  că o să fie bine când  vei pleca, pentru că deja nu mai era ca atunci, ca în alte zile. Tot mai des auzeam acea frază care mă înfricoşa pe zi ce trece „…paa…mai vb…” . Şi acum îmi dau seamă că nici asta n-o s-o mai aud, de fapt n-o s-o mai citesc….((((

Speram să nu simt acel sentiment de pierdere [pt că deja l-am mai trăit odată], acea prăpastie în care se pierde, se uită totul…unde se ruinează tot ce a fost bine şi plăcut, iar ruinile nu sunt decît amintirile care ne vor copleşi atâta timp cât ne vom aminti de „noi”…

…Daa…, poate revederea v-a fi, dar oricum, v-a fi de la distanţă, v-a fi rece, tăcută şi neînsemnată…nu v-a mai fi acel seism cînd ne v-om revedea…nu v-a mai fi acel fior, nu v-a mai fi acel sclipici,,,,, nu v-a mai fi nimic…(((((

se pierde totul…

În ultimele zile, din prea mult timp liber am ajuns la o singură concluzie….
Ceea ce făceam odată, care îmi provoca o stare de fericire, plăcere, care îmi ridica dispoziţia, care mi se părea că o să dureze la nesfârşit, s-a terminat, punct…
…Şi asta din cauza cui??? – Din cauza… timpului…
el a ştiut cum să se joace cu mine, cu sentimentele, să mi le ia.. şi iar să mi  le dea, şi acum mi le-a dat dar nu le mai ia… mă lasă aşa cu ele în bătaia vîntului să se piardă, să mă pierd şi eu cu ele, să se pieardă  totul…[ ce să se mai pieardă dacă am pierdut şi de data asta tot ce am avut..]

Şi mai este ceva, m-am convins că dacă nu vorbeşti  ceva timp, deja când vrei să reiei totul de la capăt… nu mai este la fel, nu mai este ca atunci, ca pe vremuri… nu mai este  acea „bătaie a inimii”, acel sclipici, acea dăruire, …deja nu mai este nimic…Punct…
şi ” Punctul” acesta doare…….
….dar poate după „punct” este continuare…..