asta e….. chiar dacă…….

Unul dintre cele mai grele lucruri în viaţă este să ai cuvinte în inimă pe care nu le poţi pronunţa…..

Întunericul îmi cuprinde propria-mi existenţă şi nu-mi piermite decât să rămân cu gândurile-mi goale, pline de dorinţe, în faţă  crudei realităţi.

Poate că fugim de  tot ce ar putea fi, de tot ce există, şi asa punem o barieră între tot, între noi… Simplele cuvinte ce nu le putem rosti  sunt dovada laşităţii. Ne temem chiar şi de noi, de propriile sentimente, iar uneori pentru  a le ascunde nu ridicăm nici privirea, nu suntem în stare nici să privim în ochi…. nu mai zic să vorbim  faţă în faţă  sau la telefon…….da e bizar,  dar ne e frică de vocea care se aude, chiar dacă vrem  atât de mult s-o ascultăm la nesfârşit, ea ne deconectează* şi în final rămânem în tăcere…..

Suntem laşi în ceea ce priveşte exprimarea  propriei noastre persoane….. asta e…..dar rezistăm….chiar dacă doare…

?…

– Why?????
– Just because i love you…..