Amintire… „dulce” amintire

Toate vin şi pleacă, nu rămâne nimic în loc, nu rămâne nimic la fel… decât un singur lucru rămâne, neschimbat, intact – > amintirea.

Plăcute sau mai puţin plăcute, amintirile rămân şi nu le pot scimba cum vreau, când vreau…şi oricât de mult aş vrea să fug, să scap …
e de ajuns un cuvânt, gest, privire…. şi trecutul reînvie.

Pot să fug  ore, zile,  săptămâni, dar e deajuns să privesc o clipă în urmă şi să realizez că nu am ajuns departe… sunt mai aproape decât aş fi crezut, de ceea ce a fost odată……. de ceea ce altădat’ era plăcut, real, obişnuit, de ceea ce-mi doream…….

Şi ce ? Zâmbeşte!!!!!!!! că măcar ai rămas cu amintirea ,….
-Ehhh………e greu(((((