Părţi din mine….

Îmi simt trupu-mi obosit, picioarele-mi sfărâmate, mâinele-mi zdrobite, ochii deja uscaţi şi şterşi, buzele-mi neputincioase dea-ţi spune ceva…inima-mi pustie…Întreg corpu-mi căzut într-o prăpastie fără sfirşit, fără margine…

Deja de citeva zile… sunt în faţa unui „zid ” împietrit de  cuvintele-mi nespuse, şi nu sunt în stare să-l depăşesc… „Prea mult” a devenit deja IMENS. Un „imens” plin de gînduri, de stări, de emoţii, de neputinţe…  Şi în încercarea de al trece mă retrag lăsând tot ce s-a întâmplat\a fost  „un TRECUT” . Un TRECUT pătat, irosit, folosit care mai bine nu ar fi trebui să fie….

„Inexistenţa”  trecutului ar fi fost o modalitate mult mai complexă, acceptabilă pentru mine… Defapt ce rol are trecutul???? ….. „Reînvierea prezentului” nimic altceva(((((

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: